Un fel de bilant

home 102

Primul examen s-a dus, doar 3 au mai ramas si-am sa incep apoi sa dau mai des si prin casuta Cupcake, caci prea multe cuvinte vor sa iasa la lumina si nu stiu cum.

Am primit toate cadourile in avans, de fapt, de unde stiu eu ca-s toate, cand de fapt, sunt mai multe decat ma asteptam? Ma surprinde si ma bucura faptul ca distanta n-a stricat nicio prietenie, ci din contra, le-a facut mult mai stranse si durabile.

In Antwerpen s-a facut frig, frig, de imi aminteste zilnic de poezia lui Iv, despre ursul polar, dar rezist si asa, cu o tona de haine pe mine care-mi fac aproape imposibila miscarea pe bicicleta…

Maine impodobim bradul, impreuna, asezam restul cadourilor sub brad (eu le-am desfacut pe toate, mai ales ca sa am de pe ce sa va scriu acum 😀 ), planuim meniul de sarbatori si ii asteptam si pe ceilalti membri ai familiei (iar cealalta mica parte, adica eu, o sa lase maine bradul in pace si n-o sa-l pozeze dintr-o mie de unghiuri, si-o sa puna de fapt,  mana, sa repete pentru cel mai greu examen de la olandeza). Yeah, right!

E decembrie, cea mai plina si minunata luna din an. Simt ca in fiecare an muncesc pentru aceasta luna, caci altfel nu-mi explic toate cuvintele frumoase pe care le primesc de la voi, de la prieteni, de la oameni care-mi sunt ca o familie, desi nu corespondam decat pe mail si ne vedem o data pe an.

Nu as vrea sa fac bilantul anului prezent, si nu pentru ca as fi dezamagita de ce mi-am propus si ce am ajuns, de fapt, sa fac, ci pentru ca simt ca totul isi urmeaza calea, indiferent daca eu imi doresc sau nu acel lucru si mereu o sa se intample ce-i mai bine pentru mine, si nu ceea ce cred eu ca e mai bine. 😀

Stiu ca a fost un an greu, dar plin, foarte plin, de-am reusit sa cunosc zeci de oameni din toata lumea, aflati in aceeasi situatie ca si a mea, si-am pornit la drum impreuna. Nu cred ca as fi avut o astfel de sansa daca ramaneam in Romania. Am invatat un milion de lucruri noi, printre care si o limba noua, necunoscuta mie pana in urma cu putin timp. Nu stiu cum as putea sa-mi rasplatesc mama vreodata suficient, cat sa insemne toate eforturile ei de a ne fi bine si pentru a ajunge niste oameni scoliti. Nu stiu cum reusim sa ne descurcam cu un singur salariu si sa ne fie suficient. Dar nu e suficient, stiu, caci cele aproape 14 ore de munca pe care le duce mama la bun sfarsit, zi de zi, au si ele limita lor.. Dar voi stiti ca din ianuarie romanii si bulgarii n-or sa mai aiba nevoie de carte de munca, asa ca cine o sa iasa-n cautare de job, tocmai, cu cateva limbi bune si folositoare-n spate? :-)

Bai, ce an. Parca nici nu-mi vine sa cred ca a trecut si ca l-am trait. Nu stiu daca se cheama curaj, faptul ca am iesit dintr-o relatie lunga si totusi, imposibila, cand drumurile nu voiau sa ni se uneasca nicicand, si l-am gasit apoi rapid, cu tot norocul cazand peste mine, pe omul dorit dintotdeauna. E magica, viata, iar asta o stiti si voi. 😛

De calatorit, s-a calatorit, si prin locuri necunoscute, dar si prin altele prin care am mai fost, dar asa-i cand vrei ca omul sa te cunoasca si sa te inteleaga in totalitate, fara dubiu si urme de indoiala. Imi amintesc de ziua aceea cu soare timid din Gent, sau de sufocantul Paris.. Si cate alte orase-mi stau in suflet!

De carti ma cam codesc sa spun, mai ales cand recitesc cu cata convingere credeam ca anul acesta o sa depasesc cele 60 de carti propuse. Da, da, cu siguranta.. Dar am ajuns sa apreciez mai mult esenta si sa nu mai citesc chiar tot ce-mi pica-n mana, mai ales ca de cand cu olandeza, am cam lasat cititul in limba materna deoparte, asa ca e si asta o realizare, de-am reusit in doua luni sa citesc doar romane in olandeza 😀 (exceptand si serile in care ma apuca foamea de limba noastra si nu adormeam decat atunci cand dadeam gata vreun Eliade).

Uite cum am zis ca n-am sa fac bilant si tot m-am intins ceva la vorba. Asta ca sa intelegeti cat de dor mi-e de blog, de voi, de scris…

Hai ca a fost un an bun, si-o sa mai fie, caci nu-i gata inca si simt ca ce-i mai bun abia asteapta sa se intample. Am sa continui sa scriu, mereu, chiar daca uneori nu fac rost de timp. Dar am s-o fac, caci doar asa pot fi recunoscatoare pentru toti oamenii pe care blogul mi i-a scos in cale si pentru toate prieteniile frumoase si legate cu ajutorul lui, unele chiar la doi pasi de mine, in minunatul Antwerpen!

Voi ce ati mai facut? Cum gasiti anul 2013, pana acum?

Au trecut pe aici:↓

Diana Monica Mihaela ella She wolf Ioana Matei Nice Andra :) Raluca O.