De vorba cu trecutul

1fd30888416f11e3bf1c22000aa8008f_8

Au fost niste ani grei. O adolescenta tulburata. Sentimente invalmasite. Prietenii amestecate. Povesti incalcite, oameni vanitosi si multe altele. Dar au trecut. S-a dus tot. Si, ascultand un artist favorit, imi vine-mi minte doar “I don’t even know how I survived”. :-)

Nu stiu daca am facut bine, cat de corect am procedat in trecut. Stiu ca am dat totul pentru omul iubit, poate mai mult decat trebuia, uitandu-ma acum inapoi. N-am sa mai repet aceleasi greseli, sunt sigura. Caci uneori, te arzi atat de tare, incat ti-e imposibil sa uiti, pentru tot restul vietii tale. Nu stiu daca putea fi altfel, desi optimismul meu imi spune ca da. Da, lucrurile puteau fi linistite de la bun inceput si astfel n-as fi ajuns sa cunosc niste oameni mai mult decat trebuia. Dar trecutul e trecut, prezentul este cel care conteaza.

Observ, de cand am plecat din tara, cat de mult m-am schimbat si cat de bine mi-a facut plecarea. Astfel am inteles ca prietenii iti raman prieteni, chiar daca nu-ti scriu zilnic sau nu-i vezi decat o data pe an. Si vad, atunci cand ii reintalnesc, cat insemn pentru ei si cat de norocoasa trebuie sa fiu ca-i am.

Multe greseli s-au facut, greseli care puteau fi evitate, daca se spuneau lucrurilor pe nume, de la bun inceput. Dar n-a fost sa fie, daca unor oameni nu le sta in caracter sa faca asta. Totusi, acum stiu ca oamenilor care le este frica sa spuna ceea ce gandesc, ceea ce simt, trebuiesc evitati. Nu in totalitate, dar in mare parte, caci nu mai pot fi de acord cu asemenea lucruri. M-am schimbat, iar asta o vad toti din jurul meu.

N-am crezut ca pot ierta trecutul. Dar am facut-o si pe asta, caci face parte din mine si ceva trebuia sa invat din asta. Sunt multe lucruri pe care acum nu le-as mai face, desi la momentul respectiv mi s-au parut niste solutii bune. Si nu, n-am sa mai intru in viata oamenilor cu forta, indiferent cat de bine par ca te-ar primi. N-are sa iasa bine, iar asta v-o spun sigur.

Imi place sa compar acum sentimentele din prezent cu cele din trecut. Sunt oameni carora le-am spus ca ii iubesc, crezand ca si ei simt acelasi lucru. M-am implicat prea mult in relatii care puteau trai foarte bine si fara prezenta mea, dar nu asta conteaza acum, ci faptul ca am ajuns sa-mi cunosc inima mai bine decat inainte si sa simt cand trebuie sa dau totul sau sa raman deoparte.

Am recitit mesaje, ganduri, e-mail-uri si jurnale. Multe dintre ele mi se par ca apartin altcuiva si nu mie. Multe trairi amestecate si sentimente pe care inima mea le-a daruit oamenilor.

Dar e bine acum. Sunt bine. Inima mi-e impacata, dupa mai bine de 3 ani de ganduri, indoieli si decizii luate pe negandite. Ma bucur ca am incercat tot ce s-a putut posibil, ca sa fie bine langa un om cu care, observ acum, nu eram compatibila. Sunt eu insumi, alaturi de un om care ma accepta si ma iubeste pentru ceea ce sunt, fara a fi nevoita sa ma schimb, asa cum am facut-o in trecut. Am invatat sa comunic cu prietenii, asa cum n-am facut-o niciodata, fapt pentru care simt, pentru prima data, cat de strans legate ne sunt sufletele.

De vorba cu trecutul, asta am facut. Am aruncat sentimentele urate la gunoi, fara posibilitatea de a fi reciclate. N-as vrea sa le mai cunosc niciodata, de asta sunt convinsa. Am sters praful in toate colturile greu accesibile ale sufletului, in toate camerele si-n toate cutiile mai speciale. Si ca dupa o strasnica curatenie, simt viata asa cum este ea: pura, frumoasa, sincera.

Au trecut pe aici:↓

Nice Raluca Diana Mihaela Andra :) O. Bia simsim Raluca