Revedere – Din nou in Paris

parijs 455

O fi ceva in aer anul acesta, de am ajuns sa revad doua orase dragi mie: Amsterdam si Paris. Daca in 2011 le-am vazut pe ambele, impreuna cu ai mei parinti, anul acesta am avut ocazia sa le vad si cu el de mana. Intuiti si voi cand mi-a placut mai mult.. 😛

In urma cu o saptamana a adus omul in discutie Parisul. Ca daca tot mai e atat de putin timp pana pleaca in tara, iar banii se imputineaza oricum daca stam in Antwerpen, de ce sa nu plecam amandoi, cu ultimii bani, in grandioasa capitala a Frantei. Incepusem sa facem calcule, sa scoatem banii de la pusculita, sa ne gandim la drum, la taxe de autostrazi, intrari prin Paris, mancare, suveniruri, etc. Eram gata sa plecam si sa ne incadram in 100e pentru o zi la Paris, macar doar sa-l vada si el pe dinafara, daca inca nu este timp si bani suficienti pentru a-l vedea, trai si simti pentru mai mult decat o singura zi. Zis si facut, dupa parerea noastra.. Vazusem ca joi urma sa fie 27 de grade, zi senina, calduroasa, perfecta pentru plimbare, gandeam noi.

Numai ca… s-au dat putin lucrurile peste cap. Uitasem ca joi este 15 august, ziua mamei, dar si zi internationala, deci liber de la servici si toate cele, dar a avut mama grija sa ne reaminteasca rapid ca si ea are liber. Bucurie mare, mare, dar inca nu se hotarase ce sa faca. Tata nici nu voia sa auda de umblat iar prin Paris, mai ales ca l-a vazut si simtit si el in 2011, cand era tanar si voios (:-)), iar accidentul care i-a schimbat viata si puterile nu se infaptuise inca. Nu credea ca va fi acum in stare, in conditia lui, sa umble atat de mult. Drept sa spun, nici noi nu credeam, dar uite cum se intampla minunile, cand nu ne asteptam.

parijs 441

Iata cum miercuri, cu o zi inainte de plecare, cu totii se hotarasera vina cu noi in mica aventura. Eu ma imaginam deja pe strazi parfumate, linistite, pline cu garduri din flori, savurand un cappuccino, un croissant, un macaron de la Laduree.. mmm, ce vise!  Mi-am spus ca daca tot merg, sa existe si rasfatul binemeritat.

Drumul a fost lung si putin plictisitor, mai ales ca eu m-am ferit sa conduc atata drum si-am preferat sa fiu copilot. Pana am iesit din Belgia, n-am reusit sa vad decat nori negri, putina ploaie si pe alocuri mici ferme de animale. :-) Am platit si taxa de drum pentru Franta (15,70 e), dupa care ne-am dezmortit putin intr-o cafenea din Lille, savurand acolo, dupa preferinte, un ceai de fructe sau o cafea (minuscula) frantuzeasca. Acum imi amintesc ca la fel am facut si in 2011, doar ca in alt loc, bineinteles, ca nu l-am tinut minte pe primul.

Mult a fost, putin a mai ramas, ne gandeam noi pe drum, cu entuziasm si bucurie ca o sa strabatem iarasi acest oras minunat. Parcare am gasit cu usurinta, chiar langa Turnul Eiffel, deoarece de acolo voia omul sa pornim mai apoi prin oras, dar incepand cu inaltul turn, bineinteles. La ora 11 era deja o coada infernala la turn, si la lift, si la scari. Afara dogorea de cald, noi eram fara palarii sau crema de protectie solara, ci doar cu 3 sticlute de apa si-o pereche de ochelari. Mmmm, am inceput bine.

parijs 518

Dupa controlul de la turn, am inceput sa urcam. La inceput timid, incet, cu zambetul pe buze, ca o sa vedem orasul de sus si-o sa ne bucuram ochii si sufletul cu o asa reusita. Pe la mijlocul treptelor dintre parter si primul etaj deja curgeau apele de pe noi si abia ne mai ridicam picioarele pentru a merge mai departe. Of, cine regreta ca n-a mai alergat, ca n-a mai facut sport de cel putin doua saptamani? Plimbarile lungi cu bicicleta nu se pun. 😛 Ajunsi la primul nivel, oooo, parca a meritat urcatul, desi primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns a fost sa golim toate sticlele de apa si sa ne odihnim trupurile. Mai un minut, hai doua, mult n-am stat si-am prins curaj sa urcam mai departe. Ne-am zis ca mai greu ca la inceput nu poate fi si deja ne dadeam experimentati in urcatul treptelor. Desigur ca noi mereu exageram si ne supraapreciem cand e vorba de sport, ca de, suntem oameni si noi. Si tineri pe deasupra. Dar nu, acolo sus, intre etajul 1 si 2, am recunoscut si m-am plans ca nu mai pot, nu mai urc, nu mai rezist. Of, ce copil, veti spune voi, dar zau ca nu ma mai gandeam la bucuria care ma astepta sus, la panorama orasului, la timpul petrecut cu el sau la entuziasmul lui, precum ca este pentru prima oara in Paris. Nu. In toate treptele alea ai timp sa te gandesti la tot ce vrei. La trecut, la viitor, la planuri, la prieteni, la carti, la locuri, la cum sa dormi la noapte, pe ce parte si cum sa-ti tii perna sa stai mai confortabil, la liceu, la expresii in franceza, flamanda, chineza si tot ce-am mai auzit in drumul pana la jumatatea turnului. Deci nu e timp de plictiseala, nu, nici macar o secunda n-are sa va stea mintea odihnita si plictisita. :-)

parijs 034

parijs 103

Intr-un final am ajuns si sus, ca deja prea m-am lungit cu povestea asta, de veti crede ca nu mai e nicio placere sa urci si sa vezi Parisul de sus. Este, cum sa nu, minunat. Nu prea ma dau eu in vant dupa inaltimi, dar tot mi-a taiat vederea rasuflarea, odata ajunsa sus. Mi-am regretat (putin) gandurile de renuntare si intoarcere jos, am uitat pentru cateva minute si de efortul urcarii (gambele mele n-au uitat nici azi, si tare imi e teama ca o sa-mi reaminteasca o saptamana de acum inainte) si de transpiratie si de tot. A fost frumos, breathless, mai ales ca omul era fericit din cale afara si nu stia cum sa mai surprinda Parisul in fotografii. Oh, ce nu fac eu pentru tine…

parijs 480

De coborat, am coborat usor, poate cu mici cozi, ce se formau in spatele familiilor cu copii multi, de ii lasau sa mearga pe ambele parti,  sa sara si sa incurce oamenii putin grabiti ca noi. Parintii ne asteptau in parcul din apropiere, cu planurile facute pentru intreaga zi. Noi aveam de gand sa inchiriem biciclete si sa strabatem orasul pe acestea, caci doar nu degeaba cumparasem bilete online. Dar s-a observat si simtit instant ca Parisul nu e chiar bike-friendly, iar o plimbare cu bicicleta prin acesta ar fi mai mult un stres decat o placere. Si uite-asa planurile s-au intors iarasi, iar socotelile de vazut Parisul cu bani putini nu-si mai aveau rostul. Ne-am suit astfel in autobuzul de vazut orasul de la inaltime (27 e/pers) si ne gandeam la opririle si plimbarile viitoare.

parijs 397

parijs 345

Prima data ne-am dat jos langa faimosul pod cu lacate, dar nu ca sa ne juram iubire eterna, ci pentru a cauta suveniruri si a simti Sena mai de-aproape. Eu n-am mai simtit aceeasi emotie ca in prima vizita, dar m-am bucurat pentru entuziasmul omului iubit si fericirea de pe chipul sau. Am pornit agale printre stradute, sa ajungem la Notre Dame, catedrala pe care eu n-am mai apucat sa o vad in 2011. In drumul spre aceasta, am gasit o gramada de locuri ascunse cu suveniruri frumoase, florarii si gustari specifice. Mi-am multumit atunci, in gand, ca m-am abtinut sa cumpar carti postale si alte minuni, din locurile aglomerate, unde preturile sareau de 1 euro pentru o carte postala, deoarece in locurile in care ajunsesem acestea costau 20 de centi/buc sau mai putin, daca cumparai minim 8 vederi. Mi-am facut astfel stocul, s-a mai adaugat un semn de carte, o fotografie tablou, niste sapunuri (aproape) naturale si cativa magneti de frigider. N-au costat mai mult de 8 euro toate.

                                                2011                                                                                             2013

284223_241243312573006_1116760_n parijs 282

Am vazut si Notre Dame-ul, am luat si-o pauza pentru o gustare, ne-am umplut sticlele cu apa pariziana si-am plecat spre statia de autobuz. Nu ne-am dat jos decat atunci cand am zarit (prin viteza autobuzului) un Laduree care se indeparta si totusi ma atragea la el. Imi doream tare mult sa incerc macarons de la Laduree, mai ales ca am inteles ca nu se compara cu Paul sau oricare alta firma. Stiam de preturile enorme, dar o viata avem, nu? Oh, daca v-as spune ca nu s-a infaptuit decat sa privesc prin vitrina si sa arunc jumatate de ochi inauntru, nu m-ati crede. Coada in magazin se intindea pana afara, oamenii erau obositi, iar parintii nu mai aveau rabdare sa stea. Da, uitasem si ca ramasesem fara suficienti bani, dupa ce am intrat intr-un supermarket si-am vazut faimoasele ceaiuri Kusmi Tea, despre care am povestit putin pe Tea Mug. Atunci am strigat (inca o data) sus si tare ca o viata avem, ca sa-mi scot cumva bonul fiscal, ce continea doar o cutie cu 12×2 sortimente de ceaiuri Kusmi Tea, care a costat nici mai mult, nici mai putin de 18 euro. Stiam ca aceste ceaiuri sunt scumpe, de lux chiar, dar nu puteam sa-mi refuz acest rasfat, chit ca s-a implinit cu ultimii bani din portofel (nu ca ar fi fost multi 😛 ).

parijs 422 parijs 417

Multe s-au mai vazut prin Paris, de-am crezut ca n-am sa mai pot merge apoi de atata oboseala si caldura. N-a fost timp pentru intrat la muzee sau prin alte locuri, caci peste tot era aglomerat, de ziceai ca tot globul s-a hotarat sa viziteze in aceeasi zi Parisul. Ar fi nevoie de minim o saptamana, ca sa vad tot ce trebuie vazut sau ca sa simt cu adevarat ca am calatorit intr-un oras extraordinar, dar probabil ca acest lucru nu poate fi implinit intr-o asa capitala enorma si…cam stresata. Caci da, n-am simtit nicio placere vazand orasul din autobuz, cand toti soferii intalniti conduceau (n-as vrea sa zic) ingrozitor. Ar fi placut sa vad Parisul intr-o toamna tarzie, asa cum mi-am dorit mai demult, cand n-o sa fie atat de plin de turisti, atat de aglomerat, zgomotos si mereu pe fuga.

parijs 349

parijs 331 parijs 272

Voua ce impresie v-a lasat Parisul, cand l-ati vizitat?

P.S. Sa va mai spun cat de puternica imi este dorinta de a invata limba franceza? N-a fost accentuata de parizieni, ci de oraselele si satele prin care am trecut la intoarcere, unde casele si oamenii pareau desprinsi dintr-o poveste, iar strazile miroseau a Provence si erau decorate cu flori, iedera si alte minuni. ♥

Au trecut pe aici:↓

Andra :) Mihaela Vica Camelia Mara Monica O Oană Raluca Aa. Ioana Matei Oana Orjen Margeluta Raluca