Prima saptamana

5 zile pline. Intalniri cu oameni frumosi. Colegi noi, profesoara noua, scoala noua. Multa munca inca din prima zi, asa cum mi-am imaginat de fapt ca o sa fie…

La inceputul acestei luni am inceput Nivelul 3 de olandeza la Linguapolis, asociatia din cadrul Universitatii Antwerpen. Am avut multe emotii in prima zi.. poate mai multe ca in toate celelalte module la un loc. Nu stiam la ce sa ma astept, cum avea sa fie, daca o sa inteleg, daca prind ritmul etc. Dar a fost bine. Bine spre foarte bine.

th

Am o profesoara extraordinara, expresiva, rabdatoare si cu un simt al umorului foarte dezvoltat. Desi zilnic (aproape) avem program pana la ora 16:00, aceasta reuseste sa faca in asa fel incat sa nu simtim cum zboara timpul. Exercitii facute in ritm alert, prezentari si tot felul de alte activitati. Cand le faci cu drag si spor, ajungi sa nu-ti mai doresti sa mergi acasa.

Din nou, in clasa am colegi de prin toate colturile lumii. E o asa diversifitate si curiozitate intre noi, incat in timpul orelor sau in pauza ne punem un milion de intrebari unul altuia, pentru a afla cat mai multe despre tara si locul in care celalalt s-a nascut. Nu stiu daca o sa se ajunga la prietenii precum cele legate la celelalte module, dar nu voi inceta sa sper.   Cu totii suntem seriosi si atenti, astfel ca in pauza, dupa atata munca, nu prea iti mai arde chef de glumit sau de stat impreuna. Eh, mai este timp…

Oameni buni, nu va imaginati ca programul se termina la ora 16:00, caci dupa ce ajung acasa, o ora imi rezerv pentru odihna, caci apoi am alte 4 destinate temelor si studiului. Nu e greu, e perfect. Mai ales cand intr-o saptamana am invatat atatea cuvinte noi cat am invatat in ultimele doua luni. Incepusem sa regret in primele zile ca nu m-am inscris la acest curs de la primul modul, de cand am ajuns pepamant belgian, dar cu siguranta nu mi-as fi permis pe atunci (nu era posibil nici acum, daca nu-mi iesea o bursa-n cale, de-am reusit sa platesc numai jumatate din costul intregului curs).

Au mai ramas doua saptamani, deja.. N-am simtit cum a zburat timpul in aceasta saptamana, probabil datorita entuziasmului si chefului de invatat.   Simt cum ne apropiem de examen si ma gandesc, e oare posibil sa invatam atatea lucruri pana atunci? Da.. cu siguranta da.

O singura zi am avut in care am crezut ca nu mai rezist, ca sunt prea obosita sa mai invat si acasa, dar s-a rezolvat rapid, cand mama a reusit sa ma scoata in parc la alergat. Felicitari ei, ca a reusit sa tina pasul si sa ne sprijinim reciproc timp de o jumatate de ora. Ah.. cine credeti ca avea energie mai apoi si pofta de invatat? Eu, bineinteles.   Asadar, cand simtiti ca nu mai puteti de oboseala, stres, munca.. nu, nu va bazati pe cafele, ceaiuri sau alte minuni. Iesiti la alergat. O sa ma intelegeti atunci.

Si s-a dus prima saptamana.. Dar asta nu inseamna ca fac vreo pauza sau am timp liber sa ma relaxez. Dosarele stau pe masa si abia asteapta sa ma apuc de ele. Ei, dar vineri s-a facut o exceptie. Va las ca teaser o fotografie, pe care o voi detalia in zilele urmatoare.

h

Weekend senin, dragii mei…

Au trecut pe aici:↓

O Oană Raluca