Prajituri, olandeza si alte minuni

gnh

Sunt multe zile de cand n-am mai spus nimic si regret, regret enorm ca nu reusesc sa ma mobilizez sa-mi astern o parte din ganduri aici. S-au intamplat atatea lucruri minunate in ultima saptamana, incat nu mi-ar ajunge timpul sa le descriu, dar nici cuvinte suficiente n-as gasi ca sa ma exprim cum trebuie.

O saptamana calda, uneori ploioasa si furtunoasa, alteori c-un vant mai aspru, dar mereu cu acelasi aer, care-i da orasului o atmosfera boema, indiferent de vreme. La scoala a fost putin cam stresant, dar intr-o cantitate rezonabila, as putea spune. Se apropie finalul ultimului modul din acest an scolar si mai sunt multe de facut, invatat si rezolvat. Dar trecem si peste asta, cu bucurie, mai ales de cand sunt capabila sa citesc mai mult decat un ziar in zdravana limba. Am ajuns sa iubesc limba olandeza, poate, mai mult decat m-as fi asteptat cand am inceput primul modul, in noiembrie. Stie viata asta mereu ce-i mai bine pentru noi si ce anume ni se potriveste, nu-i asa? Nu ne lasa ea sa pierdem timpul degeaba, cand viata-i frumoasa si avem atatea de descoperit.

S-a lasat si cu multa bucatareala in aceasta saptamana, mai multa ca niciodata, as putea spune. Incep sa ma indrept din ce in ce mai des spre aceasta, de cand cu toate fructele de sezon si culorile  acestora, care-mi pun imaginatia la incercare. Doua tarte, o negresa si-un clafoutis… ei, nu va mai ganditi la dieta, caci se ard ele caloriile usor, daca aveti o bicicleta si cateva parcuri de explorat.

bgb fdbdf

A fost si ziua mamei, dragei mele mame… Cu cateva zile inainte de pretioasa data ma aflam intr-un moment de cumpana: nu stiam cu ce sa o surprindem, nu-mi veneau ideile, nu gaseam lucruri care sa-i arate cat de mult o apreciem si o iubim.. Pentru ca nu exista lucru care sa exprime recunostinta noastra, a mea, a familiei mele, pentru tot ceea ce ea a facut pentru noi. Am reusit, intr-un final, sa o fac sa participe la un mic joculet, pus la cale de mine si de tatal meu. I-a placut, sunt sigura, desi i-am cam dat de lucru la cautat surprize prin casa la prima ora a diminetii.

Va spuneam de bucatareala.. Ma apuca uneori cheful de gatit la cele mai tarzii ore, dar am mare noroc ca nimeni nu ma impiedica sa-mi pun gandurile intr-o prajitura.  Am pregatit, pentru inceputul saptamanii, cea mai pufoasa si minunata prajitura cu capsuni facuta pana acum. Am mai fi facut eu prin tara astfel de pufosenii, dar a trecut prea mult timp de atunci, sunt sigura. Vazand minunea si rapiditatea cu care aceasta s-a mancat, m-am hotarat inainte de ziua mamei sa o refac, dar de data aceasta cu portocale. A iesit buna, pufoasa, nu zic, dar m-am cam suparat pe portocalele puse la suprafata, caci s-au uscat de mai ca le puteai pune ca ornament in pomul de Craciun.   Dar a fost buna consistenta si indelung apreciata.

O alta prajitura facuta a fost aceeasi negresa cu caise pe care o tot refac de la un timp. Nu stiu de unde atata dragoste pentru negresa si pofta de a o prepara in cat mai multe feluri. Probabil timpul in care am refuzat sa o prepar, dupa o prima experienta greu de uitat din trecut. Ei, parca nici nu-mi mai amintesc ce s-a intamplat atunci, la cat de bine ma inteleg cu reteta de acum si cu usurinta cu care se prepara.

fsd

S-a mai intamplat un fapt facut pentru prima data, in aceasta saptamana: am preparat un clafoutis cu cirese. Stiti voi, prajitura aceea de origine franceza, ce are consistenta unei budinci si te face sa te simti mai ceva ca-n tara de origine. Despre aceasta, in zilele urmatoare, caci prea se-ncurca gandurile pe aici si nu mai stiti de unde sa ma luati.

dcxv

De citit nu prea s-a citit in aceasta saptamana, decat minunatul “DoR – 12″ ajuns de pe meleagurile natale. Si cu revista Flow m-am inteles bine, fie ea si in olandeza. M-a cucerit formatul si ideile transpuse in aceasta si ma determina, incetul cu incetul, sa achizitionez si numerele urmatoare.

fdfvc

Sfarsitul de saptamana l-am incheiat cu un alt minunat fapt intamplat. V-o amintiti pe Vica? Imposibil sa nu o fi tinut minte, mai ales cu toate lucrurile minunate care ies din mainile si din sufletul ei. Ne-am reintalnit vineri, pentru a strabate cateva parcuri si pentru a ne bucura de timpul frumos, impreuna cu “bobul ei de mac”, Luca. She made my day, dar as putea spune chiar week, la cat de fericita am fost ca ne-am cunoscut mai bine si-am reusit sa umplem orele cu povesti despre noi, viata si alte minuni. Sunt sigura ca ma intelegeti, ca ati avut si voi sentimentul acela frumos, dupa ce intalniti o persoana, si stiti ca o sa fie bine, ca viata va scoate in fata oameni speciali, gata sa va schimbe cursul vietii si sa-l faca mai frumos ca pana acum.

Multe ar mai fi de povestit despre aceasta saptamana, dar am sa o fac treptat, in urmatoarele zile, caci acesta a fost doar un rezumat. A venit vara, bine-mi pare… ♥

Au trecut pe aici:↓

O Oană Vica Raluca