Cu tramvaiul pe faleza

In urma cu cateva saptamani am descoperit un blog. Stiti voi, genul acela de blog, pe care nu puteti sa-l inchideti pana n-ati citit toate articolele posibile. Cap-coada. Cu emotie, bucurie, cu fericire-n suflet ca ati mai cunoscut din invataturile vietii si utilele experiente ale celorlalti.

Primul articol deschis a fost despre Tramvaiul Belgian de Coasta. Am incremenit. Stati linistiti, se poate incremeni si de bucurie. Pai, sa nu stiu eu de o asa minune existenta, aflata la doi pasi de mine? Sa nu stiu eu ca cea mai lunga linie de tramvai din lume, strabate toata coasta Belgiei si este unica? Sa nu stiu eu ca strabate atatea statiuni si orase minunate? Pai cum? Rusine sa-mi fie…

Mi-a fost suficient acel articol pentru a sti ca o zi din urmatoarea vacanta data de scoala ii va fi dedicata plimbarii cu tramvaiul. Oh, ce banal, veti spune voi, dar…

fggn

A fost minunat. Cea mai frumoasa excursie de-o zi facuta in toata viata mea. Cu el de mana, bineinteles ( si ca ajutor in orientare, caci imi mai pierd si capul dupa atatea peisaje si locuri splendide, si uit incotro trebuie s-o iau   ). N-am stiut ca pot primi atata fericire de la viata, doar plimbandu-ma cu un tramvai. Daaaaar, nu orice tramvai, caci cu cel din Antwerpen nu simt nicio emotie cand il folosesc, daramite sa fie o experienta minunata.

hj

De Kusttram: are 68 de kilometri si 70 de opriri. Strabate 16 orase si vine din 15 in 15 minute, uneori mai des, altecori cu mici intarzieri. 2 euro un drum de la un capat la celalalt, 5 euro pentru toata ziua. Nu v-am zis eu ca e minunat?

Uite-asa ne-am hotarat noi intr-o innorata zi de miercuri sa plecam de acasa. A fost singura zi din saptamana cand nu se anunta niciun strop de ploaie, doar putin vant si vreme rece ( cam ca de iarna, asa ). Sa fi fost noroc pur, cand am ajuns la Knokke si am dat de cer senin si raze calde de soare? Eu cred ca da.

Alt noroc, negandit de acasa, a fost ca ne-am dus in timpul saptamanii. Dupa ce-am parcat undeva la o strada luuuunga distanta de faleza, am aflat ca in zona verde in care eram, in timpul saptamanii parcarea este libera. Mmmmm, fantastica zi, va spun!

nmgh

Despre Knokke v-am mai povestit si insirat fotografii nenumarate. E frumos, calm, linistit. Dar imi uitasem eu prima dragoste… Cu o mare mai nervoasa si involburata, spuma marii nu s-a dat in laturi de la a umple plaja si a o imprastia cu ajutorul vantului. Deh, oricum nu era vreme de plaja, ce credeati..

j

Revenind la dragoste, gaseste viata asta timpul perfect pentru toate. Timp perfect pentru iubit, vizitat, gatit si alte asemenea. Mi-a reamintit de ce m-am indragostit de Oostende si cum totul capata mai mult sens pe plaja de acolo, ascultand valurile si vorbind cu marea. Nu ma intelegeti gresit, nu renunt la dragostea pentru munte, caci acolo am copilarit, dar zau ca niciodata n-am iubit mai mult marea, in acea zi cu 10 grade, soare timid si vant sesizabil. Totul a fost cum trebuia sa fie.

cdf

Inapoi la tramvaiul nostru, pana in drumul spre De Panne (capatul de linie), n-am facut decat sa admir toate casele de vacanta pe langa care am trecut si sa ma bucur de marea vazuta de la doi pasi de geamul din tramvai. Ma indragostesc prea repede de locuri si oameni, veti zice. Dar cum se poate sa nu se-ntample asta, cand casele de-acolo arata mai ceva ca-n basme? Mai mici, mai mari, albe majoritatea, cu geamuri inalte, terase micute, gradini pline cu flori si garduri vii, cum numai in filme mai vezi. Cred cu tarie ca oamenii de acolo-s cei mai fericiti din lume. Orasele sunt linistite, frumos asezate, cu marea langa… ce sa-ti mai doresti? Bine, am omis un fapt. De cand am plecat din Knokke si-am coborat la Oostende a fost ok. Multa lume, tineret, tramvaiul era folosit la capacitate maxima. Dupa Oostende, lucrurile s-au schimbat treptat, nemaivazand niciun om tanar, simtindu-ne putin iesiti in evidenta in tramvaiul folosit acolo doar de oameni in varsta. De fapt, tinerii nu se ascundeau niciunde, pur si simplu nu erau acolo. Caci, ca peste tot, tinerii se desprind de parinti si-i viziteaza doar in vacante. Iar parintii, dragii de ei, isi petrec zilele in locuri linistite si pline de pace.

 hmhj xf

 Oh, am uitat sa va spun ceva de importanta maxima: nu plecati de acasa fara mancare, gandindu-va ca o sa gustati din bunatatile locului. Mai ales daca sunteti in extrasezon. Batonul de cereale si fructul mancat de dimineata n-are sa tina organismul ocupat mai mult de dupa ce treceti de statiunea Oostende. Pana ajungeti in capat, la De Panne, in plina gara, n-o sa mai rezistati si-o sa cautati de mancare. Orice. Oriunde. Si-atunci ne loveste realitatea… Pai, sa nu fie niciun magazin cu mancare, niciun Panos, nimic cu sandwich-uri calde…ceva, nimic? Pai, unde ne aflam, oameni buni? Noroc cu automatul din micuta gara… Mare noroc…

mj

Nu zic, a fost frumos. Doua ore si jumatate dus, inca pe atat la intors, plus coborarile si plimbarile dupa mancare si vizitat putin imprejurimile. Nieuwpoort mi s-a parut cel mai plin de farmec. Un orasel de poveste. Sigur spune mai mult decat una, dar n-a fost timp decat de vazut un mic centru, cu catedrale si-o primarie maiestuoasa. C-am mai zarit si-o straduta ingusta, ca-n Rai, va spun si voua..

fhn

gjm

O sa ne reintoarcem cu siguranta. Poate mai prin vara, cand o sa fim siguri ca unele orase n-or sa fie atat de pustii si-o sa putem manca din bunatatile locurilor. Si poate, acompaniati de mai multi prieteni si-o vreme de plaja, caci stim ca de intrat in apa nu poate fi vorba. Dar cine stie…

Una peste alta, cele mai importante si frumoase lucruri in viata sunt gratis. Sau costa putin. Dar despre lucrurile care costa putin vorbim altadata, caci sunt multe de zis si aratat si acolo… Mos Ene ma cheama si ma-ndeamna la somn, caci va fi si maine o zi buna pentru povestit.

Au trecut pe aici:↓

Andra :) Mihaela Raluca Iuliana Mili Raluca