Un weekend linistit

hjAm  apucat sa va povestesc despre cursurile de integrare, dar nu si de zilele care au urmat. Desi imi doresc sa scriu cat mai mult si bine, uneori inspiratia cade in fata piedicilor puse pana sa ajung cu mainile pe tastatura.

Vineri a fost o zi buna. O zi foarte buna. A inceput ea cu multa burnita si ploaie marunta, cum se intampla de obicei in Antwerpen, dar s-a incheiat perfect. Daca pana acum v-am spus ca nu am ce sa va povestesc nou despre Scoala de flamanda, in curand va astept cu un nou articol, deoarece lucrurile au inceput sa se indrepte, acest lucru fiind numai spre bine.

M-a cuprins din nou entuziasmul de a invata cat mai mult, de a fi cat mai activa la ore. Noile metode de predare ale profesoarei mi se potrivesc ca o manusa. Jocurile si activitatile la care ne supune ne determina din nou sa invatam cu placere, la fel cum mi s-a intamplat si la celelalte doua module.

Cu dor si pofta de socializare ne-am intalnit vineri cu fosta noastra profesoara. Cu o  parte din vechii colegi m-am intalnit vineri la un restaurant turcesc, facandu-i o placuta surpriza profesoarei noastre de flamanda. Am asteptat-o cu totii cu cate un buchet de flori, stiind ca ziua ei de nastere va fi in scurt timp. Nici nu are rost sa va mai spun de bucuria profesoarei, care ne-a daruit in schimb un strop de iubire. I-am cantat “La multi ani” in flamanda, am povestit, am glumit, am ras cu gura pana la urechi. A fost cea mai buna iesire in oras de pana acum.

Si uite-asa am avut parte de surprize placute din partea restaurantului: auzindu-ne cantandu-i profesoarei si cu bratele pline cu flori, ne-au daruit, din partea casei, un platou cu baclava si fructe, dar si cate-un ceai turcesc (de mere) pentru fiecare. Acum ma credeti ca a fost o zi buna?:-D

fgtfgj

Am reusit atunci sa comand pentru prima data “pita vegetariana”, fiind hotarata sa renunt complet la shaorme si lipii turcesti cu carne. A fost delicioasa! Pe langa asta, am incercat si ayran, bautura specifica lor, facuta dintr-un amestec de apa rece, iaurt gras si sare. Mi-a placut enorm, mai ales ca in copilarie obisnuiam sa consum iaurt simplu cu sare.   Am vazut ca prepara aceasta bautura la niste masinarii speciale, dar sunt convinsa ca se poate prepara si acasa destul de simplu.

Seara de vineri am incheiat-o apoi cu o portie zdravana de citit din “Memoriile unei gheise”, abia asteptand ziua de sambata pentru noi activitati si plimbari. Si asa a fost! Am avut parte de o plimbare lunga prin magazinele Antwerpenului, impreuna cu mama, bucurandu-ne de vremea senina si pofta de cumparaturi. Mirosul de waffels care impanzea Meir-ul nu m-a tinut deoparte de ele.   Am vrut sa incerc, in sfarsit, si macarons de la Laduree, dar consider ca mai exista ceva cumpatare in mine din moment ce am refuzat dupa ce am vazut ca pretul pentru 1 macaron este aproape dublu fata din Paris (ceea ce nu e normal), acestea ajungand sa fie mai scumpe decat la PAUL si de la Del Rey. Apoi am dedus ca de vina ar fi asezarea magazinului, acesta aflandu-se pe strada cu cele mai scumpe branduri ale orasului. Nu-i nimic, e timp pentru ele mai tarziu.   Sau mai bine sa prind (iar) curaj sa le fac acasa, ca tot am pudra de migdale suficienta pentru cateva incercari.

iuj

Cu  filmul “Now is good” am incheiat seara de sambata, aceasta terminandu-se in lacrimi multe si durere provocata de cele vazute. Daca o sa vedeti filmul, o sa intelegeti.

Ultima zi din weekend a fost cea mai linistita dintre toate, dar plina cu bucurii marunte. O plimbare in piata si admirat indelung standurile cu flori, care s-au inmultit fata de saptamana trecuta.. Cumparat fructe proaspete pentru saptamana care tocmai a inceput.. O plimbare scurta pana la niste prieteni de familie, de unde am primit cadou o superba jacheta de primavara si o vesta de alergat…seara incheiandu-se cu chef de povestit si gatit alaturi de mama.

A fost un weekend linistit. Minunat. Si sper ca si al vostru a fost la fel ( sau mai bun ).

Au trecut pe aici:↓

Raluca Raluca